Solstiţiul de iarnă juca un rol important în culturile pre-creştine din Europa, mai ales în Scandinavia, unde iernile făceau ca zilele să fie mai scurte şi nopţile mai lungi.
Conform Vintage News, sărbătoarea solstiţiului în perioada vikingă din Scandinavia era marcată de diferite ritualuri, multe dintre ele existente şi în prezent. Vechile sărbători scandinave erau cunoscute cu denumirea de „Jol”, deşi se scrie în multiple variante. În limba engleză din prezent, cuvântul este cunoscut ca „Yule” şi este sinonim cu Crăciunul.
Aşadar, societăţile scandinave au jucat un rol important în realizarea sărbătorii Crăciunului din prezent. Deşi creştinii sărbătoresc naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, mulţi istorici consideră că data exactă la care s-a născut Iisus ar fi fost primăvara. Pentru a converti mai uşor păgânii, Biserica, a declarat iniţial că naşterea lui Iisus a avut loc în perioada Saturnaliilor, astfel tranziţia către creştinism fiind mai puţin abruptă.
Acest lucru avea loc în aceeaşi perioadă în care scandinavii sărbătoreau Yule, solstiţiul de iarnă, ce marca cea mai lungă zi din an şi reîntoarcerea treptată a luminii.
În timpul sărbătorii Yule, multiple plante erau utilizate pentru rememorarea evenimentelor ce au avut loc în perioada zeilor nordici Vanir şi Esir. Una dintre tradiţii era sacrificarea şi consumarea unui vier, sacrificiu realizat în numele lui Frey ce simboliza fertilitatea. Sărbătoarea Yule includea şi un foc simbolic, ce implica arderea unui trunchi mare de copac. Acest lucru simboliza continuarea existenţei luminii în ciuda întunericului ce era afară. Uneori, în casele vikinge se regăsea şi un brad decorat cu statui ale zeilor, rune, bucăţi de alimente şi haine colorate. Putem considera că aceasta ar fi fost varianta vikingă a bradului de Crăciun.
În mitologia nordică, zeii coborau din Asgard, în această perioadă şi interacţionau cu oamenii. Unul dintre aceştia era Odin, ce în timpul solstiţiului de iarnă era recunoscut ca „bătrânul iernii” ce călătorea pe marele armăsar cu opt picioare Sleipnir, a cărui viteză era atât de mare încât putea călători oriunde pe Pământ într-o singură noapte. Atunci când vikingii au invadat Anglia, în Evul Mediu, englezii l-au transformat pe bărbatul iernii în „Părintele Crăciun” cunoscut astăzi ca „Moş Crăciun”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Smoala a fost secretul invaziilor vikingilor din Europa
Opt mituri despre vikingi care s-au dovedit a fi false
Marea Armată a vikingilor şi cucerirea (aproape) totală a insulei brita